QUO VADIS DOMINE

La 27 de ani după „evenimentele din decembrie”, pe care unii le numesc revoluție iar alții lovitură de stat, am avut trista ocazie de a întâlni un exponent al forței represive ce a instaurat în România comunistă regimul terorii și și-a lăsat amprenta malefică asupra viitorului acestei țări.

Am întâlnit un securist în vârstă de vreo 75 de ani, cu o stare precară de sănătate, dar cu aceiași atitudine virală a unei persoane ce se consideră superioară, ce poartă un dispreț nedisimulat pentru concetățenii care nu fac parte din aceiași clasă socială, dispreț pe care îl afișează deschis și îl manifestă cu nonșalanță.

În sala de așteptare la cabinetul unui medic de familie, întâlnindu-se cu câțiva colegi din vremurile de aur, acest reprezentant al unei „clase ce avusese aproape ca o obsesie maniacală, pornirea sau chemarea de a distruge, a demola, a terfeli ființa umană”(cum se exprimă Mihai Sin referitor la poliția politică din timpul comunismului), își expunea ideile tembele cu voce tare, privind lumea din jur direct în ochi, de parcă se aștepta la consens și aplauze:

-„Niște idioți care nu au nimic în cap (despre manifestanții ce își pronunță opoziția față de noile legi ale justiției care vor să dea apă la moară penalilor cu gulere albe, ori a altor nedreptăți de care s-au săturat). Nu numai că nu mă duc la mitinguri, dar nici măcar nu mă uit și nu ascult astfel de știri. Fac valuri aiurea neștiind de fapt nici pe ce lume trăiesc. Pe vremuri erau împușcați. Azi ar trebui să-i disperseze cu tunurile cu apă. Ăștia nu merită nici gloanțe stricate pe ei.”

În momentul în care am auzit ce rostea acea ființă cu trăsături umane, pronunțându-se vehement împotriva propriului popor - ca o boală autoimună ce atacă organele corpului său nerecunoscându-le, fantomele trecutului au început să mi se perinde prin fața ochilor și am intrat în panică. Opinia sa cinică pronunțată cu o ură inexplicabilă la adresa celor cărora încă le mai pasă de România și de viitorul copiilor lor, mi-a amintit de cartea „Quo Vadis Domine” scrisă de Mihai Sin. Un pasaj de la începutul volumului întâi, mi-a revenit în minte când am perceput dușmănia acestui securist ce a îmbrăcat cu mulți ani în urmă uniforma Marinei Militare și a condus ani buni o structură de contrainformații din cadrul acesteia.

„...cum au învățat nemernicii ăștia, șmecherii ăștia unsuroși (Mihai Sin se referă în cartea sa la grangurii din conducerea structurilor comuniste de partid și de stat) să-și ia pe la ședințele și congresele lor, figuri impozante, solemne, chiar sumbre uneori? Ei, care contribuiseră la abandonarea „de facto” a ideologiei comuniste, păstrând niște principii doar de fațadă, dar din ce în ce mai kitsch și ea (pentru că ascundea un amestec de gangsterism și tâlhărie autohtonă, de minciuni internaționaliste și mascaradă de mahala, de solemnitate kremlinică și prostie fudulă, de parvenire revoluționară și lichelism jegos al unor ajunși), fac parte dintr-o ciudată clasă a cărei principală însușire este hămeseala, o hămeseală de tot și de toate, fără limite, poate că nemaiîntâlnită în istorie....Iar progeniturile lor, acești playboy ai așa-zișilor comuniști, născuți în bunăstare, întotdeauna sătui, de când au fost mici moșteniseră, cumva paradoxal, întreaga hămeseală a părinților. Ba, din unele puncte de vedere, hămeseala lor era și mai mare, și mai cinică, pentru că nu mai erau obligați, cum fusesră părinții lor, să respecte aparența principiilor. Comuniști nu mai erau de mult, sau nu fuseseră niciodată, fiindcă înșiși marii lor învățători și-i imaginaseră în bolboroseala lor filozofică, cu totul altfel. Într-un fel erau niște bastarzi, erau ai nimănui. Se vor duce pe apa sâmbetei, vor ieși din istorie, însă urmele pe care le vor lăsa vor fi groaznice, rănile vor supura încă multă vreme. Mai ușor se va putea scăpa de holeră, de râie, poate chiar de cancer decât de ei. Pentru că vor trăi prin urmașii lor (la fel de hămesiți, de vitali, dar mai abili, mai adaptabili, mai orientați), și, probabil prin urmașii urmașilor lor.”

Citând acest pasaj, îmi dau seama că portretul creionat de Mihai Sin pentru liderii comuniști, securiști, și progeniturile lor, se potrivește mănușă unor „aleși” din zilele noastre.

Atunci când am citit cartea mi-am zis că este posibil ca scriitorul să aibă dreptate, dar nu am vrut să dau crezare în totalitate faptului că „burghezia roșie” de atunci va lăsa răni atât de adânci și de prelungi în timp, că urmașii lor vor forma „ciuma roșie” de astăzi și, că este foarte probabil ca fii liderilor impostori de azi, să conducă în viitorul apropiat destinul acestui popor, pentru a-l spolia definitiv, iar când nu vor mai avea nimic de jefuit, să-i fure până și bunul simț.

Manevrele directe, fără perdea, apărute pe scena politică a ultimului an pentru legalizarea marii corupții și subordonarea justiției intereselor de clanuri mafiote, mascarada mediatică menită să bulverseze opinia publică și să împartă România în grupuri antagonice care să se războiască între ele, ticăloșia și ipocrizia unor conducători ce în continuare cedează în secret străinilor resursele naționale, atâtea cazuri zilnice de ostilitate și agresivitate ale conaționalilor noștri, și alte asemenea exemple de apocalipsă socială antiromânească, nu m-au condus la deznădejde.

Când am văzut și auzit „dinozaurul-securist”, despre care știam că încă nu pierise fără urmă, dar speram ca măcar să stea ascuns până la dispariția lui și a clasei lui „pe cale naturală”, ei bine, am intrat în panică. M-am gândit la Mihai Sin ca la un soi de oracol, mi-au revenit în minte predicțiunile sale cu privire la bastarzii conducători pseudo-comuniști și securiști, la urmașii lor, urmașii urmașilor lor și hămeseala acestora moștenită însutit. Mi-am zis că vorba pesimistă și de resemnare „noi nu ne mai reparăm niciodată”, auzită din ce în ce mai des în ultimul timp, este cât se poate de reală și își produce efectele nestingherită de nimeni și de nimic. Chiar nu se mai poate face nimic pentru ca acești microbi, viruși sau bacterii distructive să nu mai producă boli autoimune neamului românesc? Chiar suntem condamnați de o karmă malefică la dezbinare, ură și autodistrugere?

De ce trebuie să existe mai multe Românii? A impostorilor ce înșeală încrederea concetățenilor o dată la patru ani pentru a le obține voturile și apoi fac și desfac ”tot ce vrea mușchiul lor” numai „fiindcă pot” - versus țara oamenilor cinstiți care muncesc din greu pentru o bucată de pâine și trebuie să plece printre străini pentru un trai mai bun; țara lui Papură-Vodă în care hămesiții nu se mai satură în a acumula averi furate și care în lăcomia lor nu ar da un capăt de ață semenilor aflați în nevoie – împotriva țării sărmanilor ce nu pot scăpa din marasmul în care trăiesc, însă tot ei sunt cei care dau din puținul lor pentru acte de caritate; România beizadelelor ce trec în bolizi de lux și spulberă oameni pe trecerile de pietoni ca pe niște popice, apoi scapă basma curată datorită părinților lor ce au subordonat justiția sau cumpără justiția – față în față cu țara celor cu frică de Dumezeu, ale căror drumuri mocirloase nu permit nici măcar accesul unei salvări, și care sunt condamnați la pușcărie grea pentru fapte minore; statul îmbuibaților ce aruncă la gunoi tone de mâncare în loc să o doneze – opus  teritoriului locuit de oropsiții sorții ce se hrănesc de prin gunoaie și dorm pe stradă nesperând să mai apuce ziua de mâine?

Pe cei care au uitat vremurile „de tristă amintire” (deși această sintagmă nu știu dacă ar mai fi de actualitate în comparație cu zilele noastre, când tot ce a fost construit atunci cu sudoare și sânge a fost cărat pe apa sâmbetei de conjurații întregi de ticăloși și Bastuși trădători care vând în mod repetat tezaurul Marii Dacii), îi invit să citească „Quo Vadis Domine” scrisă de Mihai Sin, ori tomografia socială „Blestemele Nației Române” scrisă de Nicolae Grosu, Ionel Dănciuc și Vasile Gogonea.

Nu mai are nimeni frică de Dumnezeu, nu mai există bun simț, opinie civică, moralitate și valori ce au la bază munca cinstită? Unde este elita acestei țări? Doar n-or fi plecat toți să culeagă căpșunile Europei?! Unde sunt liderii de opinie cinstiți și nepătrunși de cancerul autoimun? Unde sunt oamenii de știință onești care nu și-au pierdut simțul patriotic, oamenii de litere, intelectualii de marcă a acestui neam oropsit de spoliatori, de puteri străine cu interese mârșave, ori de trădători infami? Unde este simțul civic al oamenilor simpli care doresc să își crească pruncii în siguranță, în țara în care s-au născut moșii și strămoșii lor? Unde sunt generalii armatei române ce au jurat să-și apere țara și încă se află sub jurământ chiar dacă sunt în rezervă sau retragere? Încotro să mergem Doamne pentru a trăi liniștiți? Aici pe pământ, în țara noastră, nu există un loc luminat, un loc cu verdeață, unde nu-i durere, nici întristare, nici suspin? Doar în ceruri la tine? Ori și acolo s-a mai schimbat câte ceva între timp?

Quo Vadis Domine? Trebuie oare să ne smerim cum ne povățuiesc preoții, să stăm umili cu piciorul secăturilor pe grumaz, să ne răstignim de dragul unor ticăloși, ca Petru care îi pune această întrebare lui Issus înainte de a intra în Roma supliciului său?

Cdor rz Paraschiv IORGU.

MESAJUL FILIALEI 1 SCMD CONSTANTA, ADRESAT REZERVISTILOR DIN TOATA TARA

LA ADUNAREA FILIALEI DIN DATA DE 17 FEBRUARIE 2018

Trezeste-te  romane !

         Pe masura ce caldura zilelor pare sa creasca, zilele devin mai lungi! Suntem incalziti de soarele cu dinti si de dusuri., in timp ce Mama Natura ne supravegheaza prin maiestatea sa. Zilele noastre sunt pline de distractie si de ras, precum si de entuziasmul copilului nostru interior.

         Daca Natura straluceste, stralucim si noi !

         Fiecare dintre noi am absorbit totul, de-a lungul anilor, astfel incat corpurile noastre pot stoca aceste resurse pretioase atat in exterior cat si in interior. Nu suntem diferiti de ceilalti deoarece experimentam la fel  tot ce este in jurul nostru....la tot pasul. Urmam aceleasi modele, aceleasi principii sociale, aceeasi cultura nationala.

         Omul tinde sa creada ca este superior, dar uitati-va la realizarile unora pana in prezent. In multe situatii, directia in care merg nu este una de care sa se mandreasca. Acum omul distruge rapid sursa existentei noastre.

         Cei care sunt la putere nu asculta, nu ne asculta. Pentru simplul motiv ca au o alta agenda. Cei care totusi asculta, ajung rapid sa vada realitatea creatiilor iluzorii. Iar pe masura ce isi schimba constiinta si concentrarea, se trezesc catre noi orizonturi. Aceasta tendinta este cea care creaza bariere de comunicare: lumea lor vis-à-vis de lumea noastra.

 Intram aproape zilnic in contact cu atat de multi decidenti. Relatiile noastre cu ei sunt pline de plangeri de tot felul: de contestatii la decizii strambe, de procese, de manifestatii de tot felul, mai mici sau mai mari, de luari de pozitii, de comparatii cu altii asemenea noua. Cateodata ne inteleg dar de cele mai multe ori tot efortul nostru devine cu adevarat pierdere de timp si energie.

         Aceasta societate disponibila, in care totusi traim zi de zi, este creatia celor care conduc si controleaza cele mai puternice companii din lume. Am urmat, fiecare dintre noi, foarte mult cuvintele liderilor. Cum?  Am girat cu votul nostru, pro sau contra. Am urmarit si ne-am mai pus speranta si in trusturile de presa, in mass media in general. Cum? Prin ratigurile de audienta. Am urmat si  ne-am acordat increderea si foarte multor alte ”institutii”, ONG-uri aparute ca ciupericile dupa ploaie, odata cu democratia pe plaiuri dambovitene. Cum? Prin aderarea la unele dintre ele si prin increderea acordata in sondajele de opunie care totusi conteaza. Toate acestea nu continua sa faca concesii, ci sa ridice retorica.

         Oamenii de valoare, ganditorii zilelor contemporane, stau in banca lor. Ei au mainile si picioarele, vocea si creatiile  suprimate direct sau indirect de sustinatorii sistemelor. De ce? Sistemele exista de milenii. Ele inca traiesc si-si inhaleaza propriile mizerii  si au uitat ce este ADEVARUL, ce inseamna VIATA REALA, cea pe care o traim noi zi de zi.

         Daca vreodata vreun sistem va iesi si va spune ADEVARUL, acesta se va prabusi imediat. Este nevoie de ani, zeci de ani si secole pentru ca adevarul sa fie spus, in speranta ca va fi uitat de descendentii muribunzi. De aceea mai exista si adevaruri nescrise.

         Generatiile au fost cumparate cu un vis, creat de sisteme, pentru a da speranta mie, tie si oricui. Doar ca sistemele au creat si un plan al ego-ului, al fricii si lacomiei. O intreaga colectie de minioni fricosi. Minioni lasi care pot fi controlati si manipulati cu ajutorul unui buton.

Sa speram ca acest lucru se schimba. Se poate. Sunt multi care au suferit in mainile egalilor lor si probabil nu vor mai tolera astfel de lucruri. Exemplu : Mircea Diaconu care spune:

“CE CAUTAM CU TOTII, CU ATATA DISPERARE?”

Dragoste? Pace? Armonie? Toate acestea sunt in puterea noastra si numai a noastra. Pentru a realiza acest status-quo, nu trebuie sa ne bazam pe un sistem sau pe cineva de afara, pe o persoana anume sau pe orice altceva in afara de NOI. Suntem toate aceste elemente. Trebuie doar sa gasim unde au fost ascunse fiecare dintre ele.

NOI ALEGEM SA FACEM SI CUM SI MAI ALES CAND !

Multi  din generatia de tineri, de copii ai nostri, sunt  treziti si pregatiti ca o noua generatie: sa iasa cu adevarat si sa actioneze. Sistemele se prabusesc treptat, iar ”institutiile” ONG-urile apuca paiele in incercarea de a-si controla, subordona propria populatie sau urmasii. Mass media ( modul de raspandire a informatiei, inclusiv Facebook, WhatssApp, Instagram, tot internetul ) este plina de propaganda si adevaruri falsificate. De ce? Si ei sunt dezinformati  sau doar pentru a mentine printr-o ”hranire nevazuta, doza zilnica de medicament”.

Nu este niciodata prea tarziu sa ne eliberam de ”lanturile” care ne retin si sa facem o schimbare. Visul meu personal, in plina iarna, este sa imi pun toata energia pentru a ne constitui intr-o mare si puternica echipa. Cu cat suntem mai multi cu atat vom fi mai creativi si mai puternici. Sa fim uniti ca fratii !  Fiecare dintre noi, cei de fata precum si cei carora le veti vorbi despre acest eveniment, avem de facut o alegere. Unii pot ramane indiferenti la tot ce ne-nconjoara si se intampla dar atunci nu vor lasa nimic in urma lor, drept mostenire. Ceilalti avem oportunitatea de a creea viata pe care o cautam cu adevarat pentru noi, copiii, parintii si bunicii nostri. Sa incepem prin a ne cunoaste, a constientiza cine suntem si mai ales ce putem face. Adevarul brut al propriei constiinte este cel mai greu de acceptat. Este nevoie de hotarare si de curaj, de transpiratie si de rabdare. Vor fi si dezamagiri si suparari… Este cea mai mare sarcina dar si obligatie pe care fiecare dintre noi o poate avea vreodata in acesta viata. Dar este cea mai plina de satisfactii.

      “TREZITI-VA !”- e cuvantul cel mai des rostit acum 100 de ani.  Sa-l reinviem !

         Si da, suntem cu totii capabili sa aducem alaturi de noi mult mai multi rezervisti si civili posesori de livret militar. De ce? Pentru ca acesta filiala a SCMD, dragii mei, este o stare de spirit si de unitate. Suntem o echipa ! O echipa pe care unii o declama. Noi o facem.

 Si suntem diferiti, suntem unicati. De ce? Pentru ca SCMD este singura organizatie de rezervisti la nivel national in care sunt barbati dar si femei. Sunt rezervisti, sau urmasi de rezervisti din toate structurile sistemului national de aparare: MApN, MAI, SRI, SIE, penitenciare. Diferiti  pentru ca acum, in aceasta sala, suntem membrii de sindicat, fosti membrii de sindicat, membrii ai altor organizatii de rezervisti, simpatizanti sau rezervisti care nu sunt membrii ai nici unei organizatii de rezervisti.

Sistemele v-au promis intotdeauna cate ceva.

Eu personal nu v-am promis niciodata nimic. Eu fac. Nu v-am promis ca veti avea castig de cauza in demersurile in justitie impotriva sistemelor. Am actionat in nume propriu si v-am indemnat sa  veti curaj si sa dati in judecata, pe cat mai multi dintre voi, atunci cand sunteti nedreptatiti. Ca sa vada sistemele ca existam. Si luptam. Ca suntem inca vii. Ca avem inca resurse sa ne opunem abuzului.

Chiar daca eu, personal, am pierdut procesul asta nu inseamna ca am pierdut razboiul. Este doar o batalie pierduta, care ma indarjeste si mai tare la  noi actiuni impotriva abuzului. Nu v-am promis beneficii materiale. Caci eu insumi nu am vreun beneficiu material din munca pe care o fac in aceasta filiala si la nivel national. Nu beneficii de doi bani ma mana in lupta. Am insa beneficii morale si sufletesti.

Am marele beneficiu sufletesc ca oriunde si oricand, va reprezint cu onoare si demnitate pe fiecare in parte si pe intregul grup. Iar despre aceasta filiala 1 SCMD Constanta, se vorbeste peste tot la nivel national numai la superlativ. Pentru ca dumneavoastra  sunteti superlativi.

Mai am un beneficiu de ordin sufletesc, care se datoreaza dumneavoastra. Ca atunci cand v-am chemat la actiune  ati raspuns cu prezenta. Indiferent de actiune: adunari informative, creative, organizari, mitinguri,  excursii. Ati raspuns prezent. Si impreuna am facut lucruri.

Acum, privind retrospectiv in anii din urma, fie ca ne place sau nu, constatam, daca suntem obiectivi, ca singurul care A FACUT, care nu a folosit oprtunitatile pentru a se cocota in parlament, care si-a pastrat verticalitatea si onoarea militara, este SCMD- ul. Asa ca dragii mei,

VA PROVOC LA CEA MAI NOBILA MUNCA PENTRU FIECARE DINTRE CEI PREZENTI, AICI, ACUM!

Sistemele nu cad de la sine. Nu cad de buna voie. Dar pot fi atentionate serios.

Nu v-ati saturat sa fiti mintiti? Sa fiti manipulati? Sa fiti amagiti cu promisiuni desarte? Sa fiti pusi mereu pe drumuri, dupa hartii si hartiute care nu se regasesc in documentele pe care le primiti ca raspunsuri de la institutii ale sistemelor? Sa fiti umiliti, denigrati non stop in mass media, dupa ce fiecare dintre voi v-ati dus contractul cu tara la bun sfarsit? Retineti: nu cu vreun sistem ci cu TARA, adica cu parintii, copiii, nepotii si bunicii vostri. Ei sunt TARA. Nu v-ati saturat sa fiti invinovatiti de sisteme ca ati dus bugetul tarii in cap? Nu v-ati saturat sa fiti vinovatii de serviciu pentru orice merge prost in tara asta?

Eu da. Si asa cum am mai afirmat cu alte ocazii, ”masa critica” de nemultumiti este in continua crestere.

Va cer implicare a fiecaruia dintre voi la nobila munca de a arata si altora  calea. De a-i indruma spre sindicat. De ce? Pentru ca este SINGURUL CARE A FACUT, FACE SI VA FACE IN CONTINUARE efortul de a fi bine si corect pentru noi si pentru tara.

Va provoc sa vorbiti cu curaj despre toate acestea ce le-ati aflat astazi, in cercurile voastre de prieteni si de cunoscuti. Civili sau rezervisti, Pentru ca in sindicat poate fi oricine e posesor de livret militar. Va provoc sa faceti ca aceasta filiala sa creasca numeric, pentru ca nu uitati. Sistemele te iau in seama doar daca si numeric insemni ceva. Va provoc ca la urmatorul miting sa nu fim doar un aurocar din  Constanta, ci 6, sau de ce nu 10 autocare...caci, intotdeauna, filiala Constanta, voi dragii mei, ATI DAT ORA EXACTA in SCMD. Chiar daca unora nu le convine acest adevar. Si trebuie sa o dati in continuare. Chiar daca unora nu le convine aceasta stare de fapt.

Va provoc pe fiecare dintre voi sa actionati acum, cand inca nu este prea tarziu pentru voi si familiile voastre, pentru tara. Tara fata de care suntem inca sub juramant de credinta, cu pretul vietii. Pentru ca nu cumva mai tarziu, copiii si nepotii vostri sa va condamne ca ati ramas in marea muta a acestei natii. Ca v-ati complacut in berici fara numar cu vecinii. In plimbat cateii prin parc, fara de numar. Ca stati la caldura, cand o viata intreaga v-ati servit tara, iar acum tara are nevoie de fiecare dintre noi. Aratati iubirea fata de nepoti si nepoate prin actiune si implicare, nu numai prin plimbarea cu caruciorul prin parcurile imbacsite de gainati ale Constantei.

VA PROVOC LA ACTIUNE PE FIECARE DINTRE VOI !

Pentru ca atunci cand masa critica se va constitui, noi sa fim acolo, pentru ca niciodata si nimeni sa nu mai indrazneasca vreodata sa se atinga de bratul inarmat al acestui neam...activ, sau in rezerva.

Cu respect

Mereu in slujba dumneavastra

Vicepresedinte responsabil zona SE in CD al SCMD

Presdedintele Filialei 1 SCMD Constanta

Cdor rz Ilie Truta

STIMATE SI STIMATI MEMBRII DE SINDICAT AI

FILALEI 1 SCMD CONSTANȚA

Vă informez ca pe data de 17 februarie 2018, orele 11.00 la Casa de Cultura a Sindicatelor Constanta, sala mica ( la parter ), are loc Adunarea trimestriala cu membrii Filalei 1 SCMD Constanta si a simpatizantilor filialei.

Sunt invitati sa participe si rezervisti membrii ai altor ONG-uri de rezervisti din judetul Constanta, sau rezervisti care inca nu sunt membrii ai nici unei organizatii de rezervisti.

Pe toti va informez ca vom dezbate probleme de actualitate legate de situatia nostra ca rezervisti, perspectiva oferita de cei care ne hotarasc destinele si ce demersuri a intreprins si va intreprinde in continuare SCMD.

Pentru aceasta va rog ca fiecare dintre dumneavoastra sa vorbeasca cu cat mai multi rezervisti, membrii sau nemembrii ai filialei noastre, pe care sa ii convingeti sa vina sa se informeze asupra pericolelor ce ni se pregatesc.

De asemenea vom fi pregatiti sa:

-         Incasam cotizatia pentru anul 2018;

-         Incasam 75 lei/ tacam pentru cei care vor sa isi surpinda sotiile, prietenele sau fiicele, cu o participare la Ziua Femeii, pe care o organizam pentru rezerviste, urmase de rezervisti si sotiile rezervistilor, pe data de 08 martie 2018 la restaurantul ”Zorile” din Constanta;

-          Vom dezbate si posibilitatea de socializare a ”baietilor” pe data de 09 martie 2018. Cost estimat 60 lei/ tacam cu transport asigurat in conditiile unui autocar plin;

-         Primim propuneri pentru Programul de activitati al filialei pentru anul 2018, al carui Proiect il vom prezenta pe data de 17 februarie, in cadrul adunarii.

Cu respect,

Vicepresedinte Responsabil Zona SE in CD al SCMD

Presedintele Filialei 1 SCMD Constanta

Cdor.rz. Ilie Truta